Psihologia gestalt se bazeaza pe observarea mintii si a comportamentului uman ca un tot unitar. Aceasta scoala de gandire psihologica incearca sa dea un sens lumii din jurul nostru si acelor lucruri marunte care nu fac parte din simplele noastre senzatii, deoarece pentru acest curent, comportamentul nu poate fi limitat doar la ceea ce este observabil si masurabil. Foloseste metode de studiu dezvoltate de psihologii germani in secolul al XX-lea si joaca un rol important in studiul perceptiei umane.
Acest curent psihologic a fost influentat si initiat de psihologul german Max Wertheimer (1880-1943). El a propus conceptul de fenomen Phi, in care luminile intermitente in secventa pot duce la ceea ce este cunoscut sub numele de miscare aparenta. Alti exponenti ai Psihologiei Gestalt au fost: Wolfgang Kohler, Kurt Koffka si Kurt Lewin.
Psihologia Gestalt se concentreaza pe aspectele pozitive ale mintii noastre. Spre deosebire de alte curente precum psihanaliza, teoriile Gestalt incearca sa descrie modul in care oamenii tind sa organizeze elementele vizuale in grupuri sau ansambluri unificate.
Istoria psihologiei Gestalt
Psihologia Gestalt a fost fondata de Max Wertheimer in colaborare cu Wolfgang Kohler si Kurt Koffka (co-fondatorii psihologiei Gestalt). Wertheimer a lansat psihologia Gestalt pentru a investiga daca modul in care percepem lucrurile difera de senzatiile care le alcatuiesc. El a efectuat un experiment numit fenomenul Phi, un experiment in care doua lumini sunt aprinse alternativ la viteze diferite pentru a testa perceptia umana. Se credea ca in fata acestui fenomen, subiectii vor experimenta doua entitati separate, dar nu a fost cazul.
Ce este fenomenul Phi?
Fenomenul phi este o iluzie perceptiva de natura vizuala. Intentioneaza ca oamenii sa vada miscarea produsa de o succesiune de imagini imobile pentru a le evalua perceptia. Datorita conexiunii dintre creier si organele vizuale (sistemul nervos), se poate percepe miscarea continua a unei serii de imagini. Iluzia de miscare lina este creata pe masura ce creierul completeaza informatiile lipsa intre imaginile succesive.
Experimentul consta in plasarea unui spectator in fata unui ecran, pe care doua imagini sunt proiectate succesiv de catre persoana care efectueaza experimentul. Prima imagine arata o linie orizontala in partea stanga a ecranului, iar a doua imagine arata o linie orizontala in partea dreapta a ecranului. Cercetatorul ii cere spectatorului sa descrie ceea ce a vazut dupa ce imaginile sunt afisate in succesiune rapida.
Majoritatea subiectilor au observat o singura linie care se misca inainte si inapoi la un moment dat, dar in realitate aceasta a fost o succesiune a celor doua imagini care se miscau in directii diferite. Dupa datele furnizate de telespectatori, acestia sunt informati ca fenomenul phi nu este o miscare aparenta a unui obiect inainte si inapoi, ci mai degraba miscarea a doua linii care se deplaseaza in parti opuse pe care cu anumite combinatii de timp si spatiu reusesc sa le pacaleasca. creierul si par sa se uneasca intr-o singura linie.
Ce este perceptia?
Perceptia este procesul de recunoastere si interpretare a stimulilor senzoriali. In acest proces, subiectul preia informatii senzoriale de la un obiect; Conform informatiilor obtinute, subiectul va manifesta o reactie fata de acel obiect.
Modul in care fiecare subiect isi percepe mediul este ceea ce il face diferit de alte animale si diferit de restul. Perceptia va permite sa luati informatii senzoriale si sa le transformati in ceva semnificativ. Prin experientele senzoriale interactionam si interpretam lucrurile din lumea noastra.
Principiile psihologiei gestaltiste
Psihologia gestalta se bazeaza pe 5 principii:
Principiul asemanarii: acest principiu apare atunci cand elementele de observat seamana intre ele. Observatorii grupeaza de obicei aceste elemente similare in functie de culoare, forma, dimensiune, greutate etc.
Principiul proximitatii: proximitatea apare atunci cand articolele sunt asezate impreuna. Acestea tind sa fie percepute ca o unitate. Proximitatea spatiala determina gruparea elementelor.
Principiul continuitatii: Continuitatea apare atunci cand obiectele sunt aranjate impreuna intr-un flux orientat; ochiul este fortat sa se miste printr-un obiect si sa continue catre un alt obiect, astfel incat acestea sunt percepute ca un intreg.
Principiul inchiderii: Inchiderea are loc atunci cand un obiect este incomplet sau spatiul nu este inchis. Daca sunt afisate figuri care nu sunt complet formate, dar este afisata o cantitate suficienta din forma, privitorul le poate percepe si completa.
Principiul figura-fond: in acest principiu ochiul diferentiaza un obiect de zona sa. O figura are forma si contur spre deosebire de fundalul care se afla in fundal si este difuz.
