Category: Sanatate (page 1 of 3)

Tratamente naturiste impotriva problemelor de tiroida

Tiroida o glanda importanta a sistemului endocrin, care are grija de rata metabolismului, producerea de proteine și de reglarea hormonala. Cu ajutorul hormonilor produsi de aceasta, glanda tiroida asigura o participare activa in funcțiile menționate.

Dar, daca producția de hormoni depașește limita normala sau scade sub limita standard, este datorita unei dereglari a glandei tiroide. Denumita hipotiroidism sau hipertiroidism, funcționarea necorespunzatoare a glandei tiroide este marcata fie prin creșterea anormala in greutate sau prin pierderea in greutate, letargie, inerție, scaderea pulsului și modificari ale dispoziției.

Anormalitatile glandei tiroidiene sunt cauzate adesea de suprasolicitare fizica, asa ca trebuie sa va odihniti trupul si sa urmati o dieta echilibrata.

Pentru functionarea corespunzatoare a glandei se recomanda practicarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi yoga.

Alimentele bogate in vitamina A, precum dovleacul, legumele verzi si morcovii, ajuta la echilibrarea functiilor glandei tiroidiene.

Dieta dumneavoastra ar trebui sa consiste din multe fructe si legume. Evitati toti carbohidratii, in afara de cei din cartofi si cereale integrale. De evitat sunt si torturile, prajiturele si alte dulciuri bogate in calorii.

Nucile sunt bogate in iod si magneziu, asa ca vor ajuta la echilibrarea functiilor glandei tiroide.

Kelp-ul este o alga bogata in iod si este benefica pentru functionarea corespunzatoare a tiroidei. Alga poate fi folosita ca garnitura sau pentru a da gust supelor si salatelor.

Si alga folosita pentru rulourile de sushi este benefica, deoarece are un continut de iod care ajuta in lupta impotriva hipotiroidismului.

Consumul regulat de ulei de nuca de cocos si lapte este un alt remediu pentru rectificarea functiilor glandei tiroidiene. Adaugati doua liguri de ulei la o cana de lapte.

Uneori, persoanele afectate sunt sfatuite sa bea sucuri de mere, struguri si lubenita o data la 3-4 ore.

Dupa 5 zile de baut suc, puteti sa beti si lapte. Apoi puteti sa treceti la mese echilibrate pline de fructe si legume.

Persoanelor care au probleme cu glanda tiroida li se recomanda sa manance salate din castraveti, morcovi si salata de Bruxelles. Castravetele este foarte bun pentru oamenii care au gusa – cauzata de hipotiroidism.

Ceaiurile de plante cu ghimbir sunt excelente pentru functionarea corespunzatoare a tiroidei. Bauturile alcoolice, bauturile carbogazoase si cafeaua ar trebui evitate.

Consumati alimente pe baza de orz si ovaz pentru a imbunatatii functionarea glandei tiroide. Consumul de apa, trestie si tulpina de lotus este la fel de benefic.

Persoanele care sufera de hipotiroidism ar trebui se consume alimente care blocheaza hiperactivitatea glandei. Aceste alimente sunt: broccoli, conopida, varza si varza kale.

Cercetarile recente au aratat ca plantele marine au un rol important in echilibrarea functiilor glandei endocrine. S-a dovedit ca fitoplanctonul are un rol esential in acest sens.

Remedii naturale impotriva bolii alopecia areata

Ce este alopecia areata?

Alopecia areata este o afectiune care cauzeaza caderea parului. Cauza alopeciei areata este necunoscuta, deși, in unele cazuri, alopecia areata a fost asociata cu boli autoimune.

Oamenii au adesea o stare buna de sanatate. La aproximativ 1/5 dintre persoanele care dezvolta alopecia areata exista un istoric familial.

Remedii naturale pentru alopecia areata

In cazul celor mai multe persoane cu alopecia areata, parul creste la loc in termen de un an fara nici un tratament.

1) Uleiuri esentiale

Un studiu a examinat folosirea unei combinații de uleiuri esențiale si un ulei placebo pe 86 de persoane cu alopecia areata. Amestecul de ulei a fost un amestec de cimbru, rozmarin, levantica, lemn de cedru si uleiuri esentiale. Acest ulei a fost masat pe scalp in fiecare zi. Grupul de control a folosit numai uleiuri de seminte de struguri.

Dupa 7 luni, 19 (44%) din 43 de persoane care au folosit amestecul de uleiuri esențiale au aratat o imbunatațire, comparativ cu 6 (15%) din 41 de persoane din grupul de control. Deși nu au fost efecte secundare asociate cu aplicarea uleiurilor esențiale, acestea pot provoca reacții alergice la unele persoane.

2) Zeama de ceapa

Un studiu publicat in Jurnalul de Dermatologie a examinat eficacitatea sucului de ceapa si eficacitatea unui placebo la persoanele cu alopecia areata. Douazeci și trei de persoane cu alopecia areata au aplicat zeama de ceapa de doua ori pe zi timp de doua luni, iar 15 persoane au aplicat apa de la robinet de doua ori pe zi, timp de doua luni.

Parul oamenilor din grupul care a folosit ceapa a inceput sa se regenereze dupa doua saptamani de tratament. Dupa patru saptamani, regenerarea parului a fost observata la 17 (73,9%) persoane, iar dupa sase saptamani, regenerarea parului a fost observata la 20 (86,9%) de persoane. Imbunatatirea a fost semnificativ mai mare in randul barbaților. In grupul de control care a folosit apa de robinet, regenerarea parului a putut fi observata observa doar la 2 persoane dupa 8 saptamani.

3) Hipnoza

Un studiu preliminar a explorat folosirea hipnozei pentru creșterea parului persoanelor cu alopecie. Studiul a implicat 28 de persoane cu alopecia areata extensiva, totalis alopecie, alopecia universalis sau care nu au raspuns la tratamentele anterioare.

Dupa tratamentul cu hipnoza, toți pacienții au avut o reducere semnificativa a nivelului de depresie si anxietate. S-a observat o regenerare a parului de 75% pana la 100% la 12 oameni dupa 3 pana la 8 sesiuni de hipnoterapie. Regenerarea totala a avut loc la 9 dintre cele 12 persoane. S-a observat o recidivare semnificativa la 5 persoane.

Studiul a avut limitari majore, inclusiv numarul mic de participanti si lipsa unui grup de placebo.

Paradontoza si medicina naturista

Boala se caracterizeaza prin degenerarea tesuturilor care fixeaza dintii (parodontiu), ducand la mobilitatea si caderea lor. Apare dupa 35 ani si uneori se complica cu supuratii gingivale. Foarte rezistenta la tratament, duce, de multe ori, la pierderea dintilor. Dintii se dezgolesc in partea inferioara de invelisul gingival, devenind mult mai sensibili la rece si la cald sau chiar dulce.
Plante medicinale benefice

Brad – doua lingurite de muguri sau varfuri de ramuri maruntite se pun la 250 ml apa, se fierb 15 minute apoi se strecoara. Se clateste gura de mai multe ori pe zi, tinand in gura mai mult timp acest ceai, apoi se arunca. Se face acest lucru, obligatoriu, dupa fiecare masa. Se mai poate lua rasina in gura si se mesteca 5 minute dupa fiecare masa.

Cimbru – doua lingurite de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopera 15 minute, apoi se strecoara. Se clateste gura dupa fiecare masa si, daca este posibil, chiar mai des. Se poate face si o tinctura care se tine in gura 5-10 minute. Se dilueaza 1/1 cu apa.

Coacaz negru – doua lingurite de planta maruntita (frunze) se pun la 250 ml apa clocotita. Se acopera 15 minute, apoi se strecoara. Se clateste gura dupa fiecare masa si, daca este posibil, chiar mai des. Fructele se consuma pentru vitaminele continute.

Hrean – se mesteca zilnic, de mai multe ori, radacina de hrean.

Lamaie – se indica folosirea sucului de lamaie. Se pune sucul de la o lamaie in 250 ml apa si se indulceste cu miere dupa gust. Este foarte util pentru faptul ca aduce organismului foarte multa vitamina C naturala.

Masline – se maseaza gingiile de doua-trei ori pe zi, cu ulei de masline. Mesteacan – doua lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml apa clocotita. Se adauga o lingurita de bicarbonat de sodiu alimentar. Se clateste gura dupa fiecare masa si, daca este posibil, chiar mai des. Este utila cand exista si infectii microbiene.

Nasturel – doua lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml apa clocotita. Se clateste gura dupa fiecare masa si daca este posibil chiar mai des. Se poate face tratamentul perioade lungi de timp.

Scaiul dracului – se fierb 5 minute o lingura de rizomi uscati si maruntiti in 250 ml apa. Se lasa sa se raceasca apoi se strecoara. Se tine cateva minute. Se tine acest ceai pe locul dureros, clatind usor gura.

Scai vanat – doua lingurite de planta maruntita se pun la 250 ml apa clocotita. Se acopera 15 minute, apoi se strecoara. Se clateste gura dupa fiecare masa si, daca este posibil, chiar mai des. Are efect antibiotic.

Sovarf – doua lingurite de planta maruntita la 250 ml apa clocotita. Se acopera 15 minute, apoi se strecoara. Se clateste gura dupa fiecare masa sau, pe cat posibil, de mai multe ori pe zi.

Propolis – se mesteca zilnic 5 g de propolis care se poate apoi inghiti. Se repeta zilnic, pana la vindecare.

Propolis cu miere si ceai de cimbru – propolisul se pune sub forma de tinctura – o lingurita si cate doua lingurite de miere si doua de ceai de cimbru (vezi mai sus). Se amesteca si cu aceasta solutie se clateste gura, dar trebuie lasata in gura 10 minute inainte de a se inghiti. Este unul dintre cele mai eficiente tratamente. Ceaiul de cimbru se poate inlocui cu busuioc sau salvie.

Tinctura de obligeana – badijonajul cu aceasta tinctura intareste gingiile afectate de paradontoza.

Mancatul si dezvoltarea fizica a bebelusului

Mancatul si dezvoltarea fizica a bebelusului

Bebelusii au perioade diferite de crestere.

Varstele la care bebelusii incep sa mearga si sa isi dezvolte alte abilitati mentionate in cartile de pediatrie se bazeaza, desigur pe studiile efectuate pe bebelusi.

De exemplu, sa spunem ca au fost observati 100 de bebelusi si 75 dintre acestia au inceput sa mearga la aproximativ 13,5 luni.

Bebelusul care a mers cel mai devreme a avut 10 luni, iar cel care a mers cel mai tarziu a avut 15 luni. Acest esantion ofera intervalul de varsta la care sa va asteptati ca un bebelus normal sa mearga, dar desigur, acesta nu anticipeaza varsta exacta la care va merge un anumit bebelus.

Chiar daca bebelusii au ritmuri de dezvoltare diferite, ei deprind anumite abilitati in momente impredictibile. De exemplu, toti bebelusii stau in doua picioare inainte de a merge. Este fascinant modul in care se dezvolta un bebelus!

Stiati ca bebelusul se dezvolta de la cap in jos? El isi ridica mai intai capul, apoi se ridica din umeri; sta asezat inainte de a sta in picioare si se taraste inainte de a merge. El se dezvolta din linia centrala a corpului.

Inainte de a face miscari fine cu degetele, umerii sai se misca si determina miscari ale intregului brat. De asemenea, se dezvolta din fata in spate. Isi foloseste mai intai muschii abdominali pentru a sta in picioare, apoi isi foloseste muschii spatelui pentru a sta in sustinere.

Dezvoltarea motorie grosiera versus dezvoltarea motorie fina

Dezvoltarea motorie grosiera se refera la maturizarea abilitatilor motorii pe scara larga: postura, echilibrul capului, satul in fund, mersul de-a busilea, statul in picioare si mersul.

Dezvoltarea motorie fina se refera la comportamentul motor fin, mai ales la folosirea mainilor si a degetelor pentru a atinge ceva, a apuca si a manipula un obiect.

Abilitatile motorii grosiere si fine sunt integrate functional cu alte abilitati, cum ar fi activitatea vizuala.

Iata cateva dintre deprinderile la care va puteti astepta de la bebelus:

Sta fara sprijin: intre 5 si 9 luni: cel mai adesea la aproximativ 6 luni jumate.

Mananca singur gustari: intre 5 si 8 luni: cel mai adesea la 6 luni.

Apuca folosindu-si degetul mare: intre 7 si 10 luni jumatate; cel mai adesea la 9 luni jumatate.

Bea dintr-o ceasca: intre 10 si 16 luni: cel mai adesea la 14 luni.

Merge bine: intre 11 si 15 luni: cel mai adesea la 13 luni jumatate

Foloseste lingura, varsand pe jos foarte putin: intre 13 luni jumatate si 23 de luni: cel mai adesea la 18 luni.

Enzimele si functiile lor in organismul nostru

Enzimele intervin aproape in toate functiile organismului. Enzimele digestive descompun alimentele in particule pentru energie.

Aceasta reactie chimica este numita hidroliza si implica folosirea apei ca sa dezintegreze compusii chimici si sa-i transforme in energie.

Energia stocata este, apoi, convertita de alte enzime dupa cum cer functiile organismului. Fierul este concentrat in sange prin actiunea enzimelor, alte enzime din sange ajuta la coagularea lui pentru a stopa sangerarea.

Enzimele uricolitice catalizeaza conversia acidului uric in uree.

Enzimele respiratorii ajuta la eliminarea dioxidului de carbon din plamani. Enzimele ajuta rinichii, ficatul, plamanii, colonul si pielea sa elimine deseurile si toxinele din organism, fiind utile si pentru ingestia nutrientilor de catre organism in vederea construirii de noi tesuturi musculare, celule nervoase, oase, piele si testu glandular.

O enzimapoate lua fosforul din alimentatie si sa-l transfere in sturctura oaselor. Enzimele accelereaza oxidarea glucozei care mareste energia pentru celule. Enzimele apara sangele de deseurile periculoase, convertind aceste substante in forme usor eliminate de corp. Functiile enzimelor sunt atat de multe si de diverse, incat este imposibil sa le enumeram pe toate.

Enzimele sunt impartite, adesea, in doua grupe: digestive si metabolice.

Enzimele digestive sunt secretate de-a lungul tractului intestinal si descompun alimentele, facand posibila absorbtia nutrientilor in sange, pentru a fi folositi la diferite functii ale organismului. Exista trei tipuri principale de enzime digestive: amilaza, proteaza si lipaza.

Amilaza se gaseste in saliva, in sucurile pancreatice si ale stomacului, si descompune carbohidratii. Actioneaza imediat ce incepeti sa mestecati (de asta e bine sa mestecati cum trebuie alimentele). Diferite tipuri de amilaza descompun tipuri speciale de zaharuri.

De exemplu, lactaza descompune lactoza (zaharul din lapte), maltaza descompune maltoza (zaharul din malt) si sucraza descompune sucroza (zaharul de trestie si de sfecla).

Proteaza se gaseste in sucurile din stomac si in cele ale pancreasului, precum si in sucurile intestinale si ajuta la digerarea proteinelor.

Lipaza se gaseste in sucurile stomacului si ale pancreasului, este prezenta in grasimea din alimente si ajuta la digerarea grasimilor.

Alt component al procesului digestiv este acidul clorhidric. Acesta nu este, din punct de vedere tehnic, o enzima in sine, insa interactioneaza cu enzimele digestive si le intensifica functiile.

Enzimele metabolice sunt enzime care catalizeaza reactiile chimice din celule , cum sunt producerea energiei si detoxifierea. Enzimele metabolice guverneaza activitatile tuturor organelor corpului, ale tesuturilor si celulor.

Ele sunt constructorii care ridica zidurile organismului din proteine, carbohidrati si grasimi.

Enzimele metabolice actioneaza specific in sange, organe si tesuturi. Fiecare tesut al corpului are propria sa enzima metabolica.

Corpul foloseste mare parte din potentialul de producere a enzimelor ca sa fabrice peste 20 de tipuri de enzime.

Acestea controleaza descompunerea si utilizarea proteinelor, a grasimilor si a carbohidratilor pentru a crea sute de enzime metabolice necesare ca sa mentina tesuturile si organele in functiune.

Diabetul obliga la un regim de viata riguros

Diabetul zaharat este cauzat de lipsa totala sau partiala a insulinei din organism. Tratamentul presupune o alimentatie adecvata, dar si terapie cu insulina si medicamente sau remedii naturale care reduc nivelul glicemiei.
 
Diabetul zaharat este o boala cronica transmisa genetic sau dobandita. Un diabetic trebuie sa manance putin si des (5-6 mese pe zi), iar cina sa fie cu cel putin doua ore inainte de culcare. Obezii trebuie sa faca tot posibilul sa slabeasca.
 
Alimentele permise diabeticilor sunt: carnea slaba, pestele, lactatele si branzeturile, ouale, bauturile nealcoolice fara zahar, rosiile, ardeii, castravetii, varza, salata, morcovii, telina, ciupercile, vinetele, prazul, sfecla, ceapa, usturoiul, merele, lamaile, capsunile, ciresele, coacazele, nucile. In cazul celor cu probleme de greutate, unele alimente sunt permise doar dupa cantarire. Vorbim de paine alba, cartofi, fasole, mazare si orez.
 
Alimente care nu contin glucide si nu trebuie cantarite zilnic
 
-Carne de vaca, vitel, pasare, miel, porc, sunca, piftie, mezeluri, conserve de carne (300 g). Peste proaspat sau conservat. Branzeturi: branza de vaci, cas, cascaval (200-300 g). Oua proaspete (1/zi). Grasimi: unt, untdelemn, margarina, slanina (60-100 g). Smantana proaspata (50-150 ml). Nuci, alune: (4-5 bucati).
 
Bauturi: ceai, cafea, apa minerala. De asemenea, vin alb, tuica sau coniac, dar cu moderatie. Zarzavaturi: rosii, vinete, spanac, ciuperci, ardei gras, varza alba, bame, varza rosie, conopida, castraveti, dovlecei, fasole verde, ridichi, andive, stevie, loboda, papadie, untisor, salata verde (800-1.000 g).
 
Alimente interzise diabeticilor
 
Diabeticii nu au voie sa manance: zahar, miere, biscuiti, prajituri preparate cu zahar, bomboane, ciocolata, halva, smochine, stafide, curmale, prune uscate, struguri, dulceata, bere, sucuri de fructe si conserve, castane, rahat, dulceata, inghetata, vin dulce, must, sirop, lichior.
 
Alimente care contin glucide si trebuie cantarite zilnic
 
Fructe proaspete: fragi, capsuni, zmeura, agrise, mure, piersici, mere, cirese timpurii, caise, visine, portocale, gutui, prune nu prea dulci (contin 10% glucide). Lactate: branza de vaci, iaurt (contin 4% glucide). Fainoase: paste fainoase, cartofi, orez sau gris, toate cantarite fierte (contin 20% glucide). Paine: proaspata, indiferent de calitate (contine 50% glucide). Mamaliga pripita, la fel ca si fasolea boabe, cantarita fiarta (contin 12% glucide).
 
Un regim cu 200 g de glucide
 
‘300 g fructe; ‘ 500 ml lapte (iaurt sau branza de vaci); ‘ 250 g cartofi (paste fainoase fierte, gris sau orez fiert); ‘ 200 g paine sau de 4 ori mai multa mamaliga pripita. Alimentele cu continut glucidic, permise diabeticului, se pot inlocui unele cu altele (in cantitati echivalente). Astfel: 20 g paine = 250 ml lapte (iaurt, branza de vaci) = 50 g cartofi (o lingura) = 50 g orez sau gris fiert = 50 g paste fainoase fierte = 100 g fructe permise = 80 g mamaliga pripita = 100 g morcovi
 
Preparate care ajuta la tratarea diabetului
 
Printre preparatele din plante care ajuta la tratarea diabetului se afla si extractul din muguri proaspeti de dud. Acesta ajuta la metabolismul proteinelor, reduce colesterolul si glicemia si protejeaza functiile pancreasului. Se ia o doza de 2 ml, de 2-3 ori pe zi, diluata in putina apa, cu 15 minute inainte de mesele principale. In perioada sarcinii si cea de alaptare, se ia doar la indicatiile medicului. Mai sunt indicate, de asemenea, infuziile din frunze de afin, urzici, papadie si salvie. Iar ceaiul din teci de fasole uscata micsoreaza valorile zaharului din sange.
 
De cate feluri e diabetul?
 
Exista doua tipuri de diabet: tip 1 sau al copilului, cauzat de deficitul absolut de insulina (hormonul pancreatic care ajuta la metabolizarea glucozei din sange), si tip 2 sau al adultului varstnic, caracterizat prin rezistenta periferica a tesuturilor la actiunea insulinei. Pentru ambele forme de boala, dieta este elementul constant al tratamentului si poate reprezenta, cel putin pentru unele forme de boala, singurul element terapeutic. Studiile arata insa ca mai mult de jumatate dintre diabetici nu reuseste sa tina regimul dietetic indicat. Pe langa dieta, importante sunt insulina si antidiabeticele orale.
 
Dieta diabeticilor
 
In alcatuirea oricarei diete trebuie sa se tina seama de cantitatea zilnica de calorii, de procentajul si tipul de glucide, proteine si lipide permise, de aportul de fibre alimentare, de sare, de cantitatea de alcool permisa si de indulcitorii folositi. Glucidele recomandate bolnavului de diabet sunt cele complexe, care se absorb in timp mai indelungat si nu cresc brusc glicemia, cum sunt cele din lactate, paine, cartofi. Glucidele simple, rapid absorbite, cum sunt cele din zahar, miere, dulciuri concentrate, cresc rapid glicemia si sunt interzise pacientului diabetic, cu exceptia unor cazuri de diabet zaharat, tip 1, sau in cazurile de hipoglicemie, care pot aparea in timpul tratamentului sau dupa eforturi fizice intense.
 
Lipidele din dieta diabeticilor constituie un subiect controversat printre specialisti deoarece s-a propus ca celor obezi sa li se limiteze glucidele prin inlocuirea lor cu uleiuri fara colesterol (uleiul de masline, de nuci sau avocado). Raportul glucide/lipide se stabileste individual, in functie de glicemie, de terapia cu insulina si de activitatea fizica. Aportul zilnic de colesterol nu trebuie sa depaseasca 300mg. Fibrele alimentare pot fi solubile – pectine, gume, mucilagii – din boabele leguminoaselor, coaja merelor, boabele de orz sau insolubile – celuloza, lignina – din cereale, tarate. Cele solubile scad absorbtia substantelor nutritive si, implicit, a glucidelor, impiedicand hiperglicemiile, in timp ce fibrele insolubile accelereaza tranzitul intestinal, cu efecte benefice asupra colonului.
 
S-a dovedit ca un continut ridicat de fibre solubile in dieta are efecte favorabile si asupra nivelului sangvin al colesterolului. Se recomanda o cantitate de 25-30g/zi de fibre, atat solubile, cat si insolubile – coaja unui mar si o lingura de tarate, singurul risc legat de excesul de fibre fiind scaderea absorbtiei calciului si accentuarea unei eventuale osteoporoze. Proteinele pot fi folosite in alimentatia diabeticului, fara restrictii, atat timp cat nu exista complicatii ale diabetului. Se prefera carnea de pasare, pui sau vitel in scopul mentinerii unui nivel scazut al grasimilor animale deoarece diabetul este o disfunctie metabolica in care este afectat si metabolismul lipidic, nu doar cel glucidic. In principiu, un diabetic fara complicatii poate manca aproape 150-200g de carne slaba pe zi, fiarta sau fripta.
 
Sportul, la fel de important ca dieta
 
Exercitiile ajuta la scaderea glucozei din sange. In cazul persoanelor cu diabet de tip 2, activitatea fizica imbunatateste sensibilitatea insulinara si influenteaza scaderea glucozei din sange pana la atingerea unei limite normale. Cand faci sport, corpul foloseste mai mult oxigen – de douazeci de ori mai mult – fata de momentele in care nu depui efort fizic. Din aceasta cauza, muschii folosesc mai multa glucoza pentru a face fata solicitarii de energie. In acelasi timp, exercitiile imbunatatesc actiunea insulinei in muschii periferici, facandu-i mai eficienti, astfel incat sa obtii o cantitate cat mai mare din insulina produsa de pancreas. In cazul persoanelor diabetice in varsta, scaderea sensibilitatii insulinare este cauzata si de lipsa activitatii fizice.
 
Iata cateva sugestii alimentare pentru bolnavii de diabet care practica aerobic, biciclism, inot sau plimbarea de voie. Este insa nevoie si de sfatul medicului specialist. Daca nivelul zaharului in sange este cuprins intre 70 si 150 mg/dl, e recomandat sa mananci 10-15 g de carbohidrati: un fruct (un mar mic, jumatate de banana, o portocala mica, 2 lingurite de stafide); un produs de patiserie (o jumatate de bagheta, 12 covrigi mici, 3 cesti de floricele, fara unt sau ulei) sau sa bei un pahar de lapte sau o jumatate de ceasca de suc de portocale.
 
Daca nivelul zaharului in sange e mai mic de 70 mg/dl, mananca intre 25-35 g de carbohidrati: un pahar de lapte si un fruct sau un produs de patiserie. Daca nivelul zaharului in sange e mai mare de 150 mg/dl, nu e necesar sa mananci nimic deosebit inainte de a incepe programul de exercitii. S-ar putea sa fie cazul dupa 30-60 de minute, dar numai dupa ce iti monotorizezi glicemia. Daca nivelul glicemic e mai mare de 240 mg/dl, e bine sa ai la indemana cetona. E posibil sa ai nevoie de insulina. Nu manca niciun fel de aliment inainte de exercitii. Daca nivelul glicemic depaseste 300mg/dl nu trebuie sa faci niciun exercitiu.
 
 
 

Ce inseamna o alimentatie sanatoasa

Sanatatea, vigoarea, frumusetea si existenta omului sunt strans legate de alimentatia sa.

Asa se explica de ce omul a depus de-a lungul veacurilor multe stradanii pentru imbunatatirea alimentatiei. Omul primitiv se hranea cu vanat, peste, fructe, ierburi si radacini, pe care le consuma in stare naturala, nepreparate. Dupa descoperirea focului, omul a inceput sa-si prepare hrana, folosind de altfel aceleasi alimente: vanat, peste, vegetale . Apoi, treptat, alimentatia a fost imbunatatita in mod empiric, prin experienta de fiecare zi.

Luindu-se seama starea buna a sanatatii omului ca rezultat al unei alimentatii, unele practici experimentate au intrat in traditie si s-au transmis din generatie in generatie.

Cu timpul, alimentatia a devenit subiect de cercetari stiintifice. In prezent, asemenea cercetari se fac pe o scara intinsa si rezultatele lor sunt popularizate, iar oamenii sunt tot mai inclinati sa tina seama de aceste rezultate si de principiile practice stabilite, cu atat mai mult cu cat se stie ca nerespectarea lor poate duce la imbolnaviri de tot felul.

Din cercetarile stiintifice asupra alimentatiei incercam sa desprindem cateva principii care sunt necesare intelegerii materialului expus in lucrare.

Rolul alimantelor in organism

Alimentele introduse in organism ii aduc acestuia materialul din care este alcatuit .Datorita lor se construieste corpul omenesc, care are in compozitia sa aceleasi substante care se gasesc si in alimente, binenteles in alte proportii si cu alta structura. In perioada copilariei si pana la varsta de 25 de ani, alimentele ajuta la cresterea corpului, repararea tesuturilor si procurarea de energie. Mai tarziu, cand cresterea a incetat, alimentele contribuie numai la repararea tesuturilor, mentinerea vietii si procurarea de energie.

La cresterea tesuturilor, reperarea uzurii de fiecare zi si mentinerea vietii iau parte numai o anumita categorie de elemente nutritive, numite substante plastice.

Pentru ca sa poata desfasura orice fel de munca fizica sau intelectuala, omul are nevoie de energie si caldura.

Energia omului este procurata tot din alimente si anume de acele elemente nutritive numite energetice.

Tot substantele energetice dau organismului si caldura, fara care viata ar inceta.

Rezumand, putem spune ca alimentele consumate ajuta la cresterea si repararea tesuturilor, mentin viata, dau energie si caldura.

Substante nutritive necesare corpului. Pentru ca organismul omului sa-si poata acoperi toate nevoile nutritive in vederea scopurilor pe care le are de indeplinit (cresterea, repararea tesuturilor, energie, caldura) sunt necesare mai multe feluri de substante nutritive, si anume:

a) proteinele, substante care fac parte din categoria elementelor plastice;

b) glucidele sau zaharurile;

c) lipidele sau grasimile, care fac parte din grupa elementelor energetice;

d) mineralele;

e) vitaminele;

f) apa.

Raul de miscare poate fi combatut cu ghimbir

Daca te-ai simtit vreodata rau iin timpul unei calatorii cu masina, trenul sau avionul, atunci stii ce inseamna raul de miscare. Din fericire, exista modalitati de a preveni si combate aceasta neplacere Raul de miscare nu este deloc un disconfort inchipuit. El exista si este frecvent intalnit, in special la femei si la copiii cu varsta cuprinsa intre 5 si 12 ani (la copiii sub 2 ani apare foarte rar).
 
Miscarile vehiculului (viteza, schimbarea directiei, virajele bruste) te fac sa te simti de-a dreptul bolnav. Simptomele nu sunt grave, dar extrem de neplacute: stare generala de rau, paloare, disconfort abdominal, greata, chiar varsaturi, senzatie de oboseala, transpiratii reci, somnolenta, dureri de cap, ameteli. Disconfortul dispare de obicei la scurt timp dupa iincetarea miscarii, dar exista persoane care iil resimt si timp de doua-trei zile.
 
Daca manifestarile neplacute nu dispar iin acest interval, este necesar sa ne adresam medicului, caci este posibil ca simptomele sa fie cauzate de o afectiune gastrica sau de tulburari aparute iin aparatul vestibular din urechea interna, cel care raspunde de mentinerea echilibrului.
 
Care sunt cauzele?
 
Creierul este cel care ne permite sa ne situam iin spatiu, pe baza informatiilor primite de la ochi (care situeaza pozitia noastra iin raport cu orizontul), de la muschi (care ne lamuresc asupra pozitiei iin spatiu), de la urechea interna (responsabila de mentinerea echilibrului). In masina, avion, tren sau pe vapor, din cauza schimbarilor de directie ori a accelerarii, informatiile transmise la creier pot fi perturbate sau contradictorii.
 
Cu alte cuvinte: ochiul vede una, urechea interna percepe alta, iar muschii simt altceva. Asa apare starea de disconfort numita generic “raul de miscarei. Desigur, pentru a preveni aparitia neplacerilor, cel mai bine ar fi sa eviti miscarea care le determina. Adeseori iinsa acest lucru nu este posibil. Mai ales acum, iin perioada vacantei, cand cu siguranta vei calatori mai mult, folosind un mijloc. Sa vedem ce poti face pentru a preveni disconfortul sau, cel putin, pentru a-l atenua.
 
Inainte de a calatori
 
* Evita sa mananci mult, dar nici cu stomacul gol nu e bine sa calatoresti. Cu doua ore iinainte de a porni la drum mananca ceva lejer, ca sa nu te balonezi. Evita alimentele cu gust sau miros puternic, alcoolul si bauturile carbogazoase.
 
* Imbraca-te cat mai comod, iin haine cu croiala lejera.
 
* Daca stii ca simptomele sunt de obicei grave, cere medicului sa-ti prescrie un preparat care sa previna raul de miscare: unele dintre acestea combat greata si varsaturile, altele au efect sedativ si diminueaza efectul miscarii asupra organismului. Medicamentul trebuie luat cu minimum 30 de minute iinainte de plecare. Nu uita iinsa ca este posibil sa-ti provoace somnolenta.
 
In timpul calatoriei
 
* In masina, asaza-te pe locul din fata, iar iin autocar, iin vapor sau iin avion pe un loc situat la mijloc. Stai iintotdeauna cu fata catre sensul de mers.
 
* Ai nevoie tot timpul de aer proaspat, asa ca deschide geamul iin timpul calatoriei cu masina, trenul, autocarul sau, daca esti pe un vapor, stai cat mai mult pe punte.
 
* Nu citi iin timpul calatoriei. Tine capul pe cat posibil nemiscat, sprijinit pe tetiera si fixeaza cu privirea orizontul. Miscarile capului accentueaza simptomele.
 
* Mesteca cinci cuisoare sau suge feliute de lamaie. * Aplica, din cand iin cand, o compresa cu apa rece pe ceafa, pentru 5-10 minute.
 
Remedii naturale
 
Pentru a fi eficente, masurile de combatere a raului de miscare trebuie luate iinainte de plecare. Iata, concret, ce poti face:
 
* Ghimbirul poate fi consumat sub forma de capsule sau infuzie. Capsulele se administreaza cu o zi iinainte de plecare, cate doua la 4 ore (gasesti produsul la farmacii). Infuzia se bea cu o jumatate de ora iinainte de a porni la drum: se prepara cu o lingurita de planta (se foloseste radacina) la 250 ml apa clocotita, iindulcita cu miere.
 
* Busuioc. Se prepara infuzie din doua lingurite de planta la o cana cu apa clocotita si se bea cu o jumatate de ora iinainte.
 
* Menta. Infuzia de menta iinlatura senzatia de greata si combate varsaturile. Se prepara din doua lingurite de planta la 250 ml apa fiarta, se lasa sa infuzeze 15 minute, se strecoara si se bea cu o jumatate de ora iinainte de plecare.
 
Te ajuta si homeopatia
 
Si homeopatia iiti poate fi de ajutor, caci exista numeroase remedii care previn raul de miscare sau iii atenueaza simptomele neplacute. Remediul se administreaza iinainte de calatorie, iin doua doze, la un interval de cateva ore, dar si pe durata calatoriei, daca este cazul. Adreseaza-te din timp unui medic homeopat, care iiti va recomanda ce ti se potriveste cel mai bine.
 
Iata cateva remedii eficiente iin combaterea raului de miscare:
 
* Cocculus indicus, recomandat daca persoana acuza: ameteli, dureri de cap, greata, varsaturi, slabiciune extrema, agravarea simptomelor la cea mai mica miscare si ameliorarea acestora la caldura;
 
*Tabacum daca exista: ameteli, dureri de cap, greata, varsaturi, paloare, ameliorarea manifestarilor la aer proaspat si cu ochii iinchisi;
 
*Nux vomica: greata, senzatia ca varsaturile ar ameliora starea, agravare la mancare, ameliorare la somn;
 
*Petroleum: ameteli, dureri de cap, greturi, varsaturi bruste si violente, ameliorare cu ochii iinchisi, la caldura si mancare

Cum sa scapi de obrajii rosii

Stiai ca obrajii rosii pot fi indiciul unei boli? Obrajii rosii sunt o consecinta a dilatarii vaselor de sange, care devin vizibile pe sub suprafata pielii. Cele mai predispuse sunt persoanele cu tenul sensibil sau deschis la culoare. Daca observi ca obrajii tai sunt rosii fara niciun motiv (arsuri solare, caldura excesiva, emotii) atunci poate ar fi mai bine sa faci o vizita medicului dermatolog pentru a-ti putea descoperi cauza colorarii obrajilor.

Chiar daca pentru unele persoane roseata obrajilor pare ceva absolut normal, trebuie sa stii ca nu este asa intotdeauna. Organismul nostru raspunde la anumiti stimuli externi prin colorarea obrajilor, iar acesti stimuli sunt alimente picante, prea frig, prea cald, bauturi fierbinti, alcool, soare sau stres.

O cauza fiziologica a aparitiei rosetii in obraji poate fi si rozaceea, care trebuie confirmata de catre un medic dermatolog. Rozaceea este o afectiune care evolueaza in patru stadii. In primul stadiu persoanele prezinta roseata la nivelul obrajilor doar la anumiti stimuli, iar pielea este uscata si sensibila. In cel de-al doilea stadiu roseata obrajilor devine aproape permanenta, deoarece se dilata din ce in ce mai multe vase de sange sub piele. Al treilea stadiu este reprezentat de aparitia pustulelor in zona centrala a fetei, iar in cel de-al patrulea stadiu pielea devine mai groasa, are porii dilatati si suprafata neregulata.

Cum ne ingrijim! Daca obrajii tai se inrosesc din cauza unor stimuli externi poate ai face mai bine sa nu te mai expui la acestia. De exemplu nu mai sta in soare la orele de varf si protezeaza-ti tenul cu o lotiune cu factor de protectie cat mai mare. Daca obrajii rosii sunt rezultatul rozaceei tratamentul indicat de catre medicul dermatolog este cea mai buna solutie.

Pielea ta este oricum sensibila si se irita usor, asa ca trebuie sa ai foarte mare grija ce produse folosesti pentru ingrijirea zilnica a tenului. In cazul tau mastile abrazive sunt recomandate doar o data pe saptamana, deoarece iti poti irita tenul si mai mult. Alege produse pentru tenul sensibil, deoarece sunt mult mai blande.

Cauta pe etichetele dermatocosmeticelor tale retinaldehida si dextran sulfat deoarece aceste ingrediente au un efect calmant asupra tenului tau. Pentru intarirea vaselor de sange organismul tau are nevoie de vitamina C, iar pentru protejarea pielii impotriva factorilor iritanti de vitamina B, asa ca nu uita sa-ti asiguri necesarul zilnic din aceste doua vitamine.

Pe langa dermatocosmeticele recomandate pentru tenul sensibil si predispus la roseata, medicul iti mai poate recomanda si alte tratamente, in functie de stadiul afectiunii. Acesta iti poate prescrie anumite medicamente pentru calmarea rosetii, insa tratamentul va fi de lunga durata. O alta solutie ar putea fi laserul, care estompeaza vasele de sange vizibile pe fata in doar cateva luni (o sedinta la cateva saptamani).

Si tratamentul cu lumina intens pulsata (IPL) are rezultate in cazul obrajilor rosii. Impulsurile luminoase patrund in piele, inlatura sangele, elimina roseata si reduc vasele de sange dilatate. Rezultate vizibile se observa inca de la prima sedinta, insa sedintele sunt destul de scumpe (cateva sute de lei pe sedinta, in functie de numarul impulsurilor si marimea zonei afectate de rozacee).

Tratamente naturiste pentru prevenirea osteoporozei

Osteoporoza este o afectiune care provoaca scaderea densitatii osoase. Ea afecteaza una din sase femei și unul din opt barbați, cu varsta de peste cincizeci de ani, și este mai frecventa in randul femeilor aflate la postmenopauza. Osteoporoza este adesea cauza multor complicații de sanatate, deoarece progreseaza in tacere și este neobservata timp de ani de zile. Numai dupa ani de pierdere de masa osoasa apar semne si simptome, cum ar fi: durere, deformari ale spinarii si fracturi.

Nivelul cel mai ridicat de masa osoasa este atins intre varstele de douazeci și treizeci de ani. Dupa ce este atins nivelul maxim de masa osoasa, reconstructia osoasa dispare treptat. Pentru femei, cea mai mare pierdere de masa osoasa are loc in anii imediat dupa menopauza, cand nivelul de estrogen scade.

Factorii de risc pentru osteoporoza

– Genul feminin (deși osteoporoza apare si la barbați)

– Varsta de peste 50 de ani

– Menopauza

– Dezechilibre hormonale prelungite

– Folosirea in exces a anumitor medicamente, cum ar fi steroizi

– Nu primiti o cantitate suficienta de calciu sau vitamina D din dieta pe care o urmati

– Lipsa de exercitii fizice

– Caucazienii

– Un istoric de fracturi

– Istoric familial de osteoporoza

– Fumatul si consumul de cofeina sau alcool

Prevenirea osteoporozei

1) Dieta

Oasele se reinnoiesc incontinuu prin remodelare (construire și descompunere). Pentru ca acest proces sa aiba loc, oasele au nevoie de anumite substante nutritive:

Calciu – Calciu s-a fost dovedit a fi eficace in construirea de masa osoasa. Pentru o nutriție optima, aportul de calciu este intre 1000 si 1500 mg pe zi, in funcție de varsta, de aportul dietetic, precum și de alte afectiuni de sanatate. Calciul se gasește in iaurt, in legumele verzi, cum ar fi varza, in produse din soia si tofu, in fructele de mare, cum ar fi somonul și stridiile, si in semințele de susan.

Vitamina D – Vitamina D este eficace in construirea masei osoase. Aceasta este sintetizata in corpurile noastre datorita expunerii la soare si este gasita si in produsele alimentare, cum ar fi: galbenus de ou, ficat, pește de apa sarata și bauturi fortificate. Vitamina D ajuta la absorbtia de calciu. Aportul zilnic ar trebui sa fie de aproximativ 400 – 800 UI pe zi, in funcție de anotimp.

Vitamina K – cercetarile asupra capacitatii vitaminei K de a reduce pierderea de masa osoasa au fost foarte promitatoare. Pana de curand, vitamina K a fost cunoscuta ca un tratament pentru sprijinirea coagularii sangelui. Cu toate acestea, cercetatorii au descoperit ca vitamina K este importanta si pentru menținerea oaselor sanatoase. Vitamina K se gaseste in legumele cu frunze verzi, cum ar fi broccoli, varza de Bruxelles, varza, salata verde și spanac.

Datorita rolului vitaminei K in coagularea sangelui, oamenii care iau medicamente care subtiaza sangele ar trebui sa discute cu medicul lor inainte de a incerca sa creasca aportul de vitamina K.

2) Exercitiile fizice

Exercitiile sunt vitale pentru sanatatea oaselor. Fugitul, joggingul, mersul si dansul sunt exerciții care intaresc oasele mai mult decat inotul. Greutatile adaugate pe picioare incurajeaza formarea oaselor, reducand sansele de fracturare. Exercitiile scad riscul de a cadea prin imbunatațirea echilibrului.