Glanda tiroida in forma de “fluture” este localizata la nivelul gatului, in regiunea cervicala anterioara. Tiroida cu ajutorul iodului preluat din alimente sintetizeaza hormonii tiroidieni – triiodotironina (T3) si tiroxina (T4), care sunt stocati si eliberati de aceasta atunci cand este necesar.
Hormonii tiroidieni sunt indispensabili pentru dezvoltarea normala a creierului, mai ales in primii trei ani de viata cand, deficitul lor (hipotiroidism congenital) poate duce la dizabilitati intelectuale.
Hormonii tiroidieni sunt de asemenea implicati in cresterea si dezvoltarea normala a copiilor, afecteaza pulsul si tensiunea arteriala, nivelul de colesterol, nivelul energetic, tonusul muscular, vazul, starea psihica, si multe altele.
Tiroidita autoimuna numita si tiroidita Hashimoto, este o afectiune inflamatorie cronica, in care sistemul imun nu recunoaste glanda tiroida ca fiind un organ “self” si produce anticorpi impotriva acesteia. Atacul imun asupra glandei tiroide se realizeaza atat prin autoanticorpi, cat si prin limfocitele T ducand in final la distrugerea celulelor tiroidiene si alterarea functiei tiroidiene cu deficit de hormoni tiroidieni sau hipotiroidism.
Cauza exacta a bolii nu se cunoaste, dar boala are o componenta genetica – apare la mai multi membrii ai familiei si este asociata cu alte boli autoimune ca diabet zaharat tip I, boala Addison, hipoparatiroidism, vitiligo, anemie pernicioasa, afectiuni ale tesutului conjunctiv (poliartrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, sindrom Sjogren) si boala celiaca. In aparitia bolii se pare ca sunt implicati si alti factori, care afecteaza integritatea glandei ca: interventii chirurgicale, distrugerea tesutului tiroidian cu iod radioactiv, alte procese inflamatorii sau tratamentul prelungit cu iod in gusele sporadice. Boala este de 5 – 10 ori mai frecventa la femei decat la barbati si de obicei apare la varsta de adult.
Simptomele si semnele din tiroidita autoimuna sunt destul de nespecifice fiind atribuite frecvent inaintarii in varsta, si anume: oboseala, usoara crestere in greutate, intoleranta la frig, somnolenta, constipatie, piele si par uscat, edeme ale pleoapelor, mainilor si picioarelor, crampe musculare, scadere a atentiei, depresie, crestere a colesterolului. Cu cat hipotiroidismul este mai sever cu atat tabloul clinic se intensifica, apar edeme la nivelul ochilor, scade frecventa cardiaca (pulsul) si apare insuficienta cardiaca, iar in final coma mixedematoasa. Alte simptome si semne: inflamarea glandei tiroide cu aparitia unei gusi tiroidiene, care comprima esofagul si produce dificultate de inghitire, initial pentru alimentele solide apoi si pentru lichide, comprima traheea si laringele cu aparitia raguselii si a tusei. O mica parte din pacientii cu tiroidita Hashimoto evolueaza catre faza de hipertiroidism numita “Hashitoxicoza”.
Diagnosticul de tiroidita Hashimoto se realizeaza pe baza simptomatologiei prezentate anterior, examinarii glandei tiroide, istoricului familial si nu in ultimul rand pe baza investigatiilor paraclinice. Se determina anticorpii anti-tiroidperoxidaza (anti-TPO), care sunt crescuti, TSH –ul si hormonii tiroidieni T3 si T4. De asemenea, ecografia de tiroida ajuta la punerea diagnosticului.
In ceea ce priveste tratamentul, trebuie sa stim ca nu exista tratament curativ al bolii. Medicatia de substitutie hormonala amelioreaza simptomele si semnele de hipotiroidism. Fara medicatie hormonala tiroida nu va putea sa mentina un nivel hormonal normal si astfel simptomele si semnele de hipotiroidism se vor inrautati.
De retinut, este faptul ca pacientii cu tiroidita Hashimoto trebuie sa efectueze vizite repetate la medicul endocrinolog, precum si determinari periodice ale hormonilor tiroidieni. Tratamentul hormonal se va ajusta periodic in functie de nivelul hormonilor tiroidieni.
In ultimul timp, la noi in tara s-a observat o crestere a numarului de pacienti cu tiroidita Hashimoto, luandu-se in discutie aportul crescut de iod, precum si o asociere a acestei afectiuni cu urticaria.
